Urecheatul sașiu și lupul sur

I. De unde se vede că povestea este adevărată

Ştiu prea bine ce veţi zice: că am să vă spun o poveste inventată şi că, de fapt, nici nu există poveşti adevărate, tocmai de aceea se şi numesc poveşti, nu-i aşa? Ei, bine, aceasta chiar este o poveste adevărată, care s-a petrecut cândva, nu cu foarte mult timp în urmă, într-un loc îndepărtat, dar nu prea îndepărtat, unde – dacă vă nimeriţi din întâmplare – aţi putea să vă convingeţi că totul este întocmai cum vă povestesc eu acum şi cât se poate de adevărat. Şi, dacă stăm bine să ne gândim, ce interes credeţi că aş avea să vă îndrug verzi şi uscate? Niciunul! Deci, dacă veţi trece printr-o pădure în care veţi da peste o fântână părăsită, acoperită cu un bolovan mare, din care s-ar putea să se audă strigăte de disperare, să ştiţi că vă aflaţi exact în locul unde s-au desfăşurat cele ce urmează să vi le povestesc. Acum însă, nu vreau să mai pierd timpul ţinându-vă de vorbă, ci mai bine vă spun exact cum s-au întâmplat lucrurile. Toate astea le veţi găsi consemnate şi în Jurnalul Uriaş al Pădurii (doar nu credeaţi că jurnalul a fost inventat de copiii din ziua de azi, nu?!), pe care eu am avut onoarea să-l consult. Jurnalul a fost completat zilnic de un raton mărunţel şi scrupulos, un fel de scrib al animalelor care nota cu mare conştiinciozitate toate întâmplările petrecute în pădure. Şi, dacă toate au rămas neschimbate, domnul raton va consemna şi vizita voastră în pădurea cu pricina. Până atunci însă, voi încerca să redau mai jos, cât mai fidel cu putinţă, ceea ce am găsit eu scris acolo.